joi, 22 decembrie 2011

Clipe de neuitat.

Pe data de 28 iunie 2011 la ora 5:30 am avut parte de o experienta neplacuta,spun asta pentru ca multi dintre noi am trecut printr-o situatie asemanatoare insa niciunul dintre noi nu si-ar dorii sa ii se intample pentru a doua oara .Fiind foarte obosit deoarece participasem la un majorat, pe drumul spre casa am pierdut controlul scuterului la o viteza de aproximativ 70km/h intrand intr-un sant sapat de curand de autoritati.In momentul impactului mi-am pierdut cunostiinta, insa pentru cateva clipe fiindca Dumnezeu a fost cu mine pe scuter si Ii multumesc ca a avut grija de mine.Dupa ce mi-am revenit din starea de inconstienta am realizat ca traiesc,in acel moment am spus ''Multumesc Doamne''.Mi-am dat casca jos din cap,am oprit motorul scuterului si am inceput sa verific daca am patit ceva.Eram plin de sange pe pantaloni si cand  deodata am simtit ceva cald in zona gatului.Mi-am dat seama ca ceva nu este in regula ,pipaind usor am observat cum o parte din osul claviculei este iesit in fata.In acel moment am inceput sa ma gandesc la ce este mai rau insa nu mi-am pierdut cumpatul si am ramas calm.Intre timp o persoana generoasa in drumul sau spre serviciu m-a vazut si ma dus acasa de unde am plecat cu tatal meu spre spital.Aici dupa consultul unui doctor foarte bun a rezultat faptul ca trebuie sa fiu operat.Doctorul a hotarat sa fiu internat spunand ca operatia se amana o zi pana pe data de 30 iunie,o zi unica pentru mine deoarece implineam 17 ani.
 In ziua de 30 iunie 2011 am fost dus in sala de asteptare unde urmam sa fiu dus in sala de operatie.Dupa 3 ore de groaza doctorul isi face aparitia in salon si imi striga numele in acel moment am simtit un fior pe spate.M-am ridicat cu greu din pat si am plecat sa fac si pasul asta.Ajungand in sala de operatie 2 asistente frumoase m-au preluat ducandu-ma pe masa de operatie,eu fara nici un fel de frica m-am urcat pe acea masa si le-am spus asistentelor ca astazi este ziua mea.Asistentele uimite s-au pierdut cu firea spunandu-mi La multi ani!.Dupa operatie in salon ma asteptau prietenii si familia cu cadouri si cu un tort foarte frumos.Stapanindu-mi cu greu lacrimile mi-am gasit locul printre ei multumindu-le pentru efortul facut.

Un comentariu:

  1. Am trait fiecare cuvant din povestea ta ca si cum eu eram in locul tau,iar rezultatul s-a vazut pe obrajii mei.

    RăspundețiȘtergere